domingo, 18 de agosto de 2013

**PLÂNSUL ULTIMULUI SĂRUT . **


 Mi-s buzele sărate
 de sudoarea mării ,
 ce mă săruta odată cu tine
 dar cel mai sărat, 
 îmi este plânsul plecării tale.
 Mi-e ploaia grăbită
 că să plângă stropi
 la poarta dorului
 îngropat la radacina
 pamantului,
 când florile tot strigă:
 -Heii!! suntem Flori de Soare!
 de ce vii...
 tocmai la apus?
 Aleargă degetele 
 prin părul răvășit
 de vântul iubirii spulberate,
 și poarta mi-este 
 dor și tânguire...
 de stâlpul ei te sprijineai
 ca într-un basm de părăsire.
 Te-aș dezlega 
 de-orice blestem,
 de n-aș fi ferecat 
 cu lacătele toate,
 sărutul tău sărat
 păstrat să-l am...
 și peste moarte
 iar vântul, ei bine...
 îl doare gura de-atâta suflat
 în sare, 
 ca s-o transporte în mare 
 iar ochii...ochii închiși
 de-atâtea lacrimi adâncite
 în lagune, 
 unde se nasc puii
 steluțelor de mare,
 picură boabe de perle.
 Mi-s buzele sărate...
 de sudoare, 
 de lacrimi,
 de tăcut...
 de ce mă sărutai?
 ...că pleci, tu totuși
 ai știut...
 de ce mi-ai dat cu sare,
 ultimul sărut
 și m-ai lăsat
 să rătăcesc singură-n albastru?
 
 
 Dida Diana Cioponea

No hay comentarios:

Publicar un comentario