* Nașterea ne este din lut
și din divin dar nu vom renaște
călcând pe răni
și vindecând iubiri...
* Viața ne este pământul;
...un drum infundat
pe care călcăm
și-n care ne-ngropăm.
* Visul, un răsărit destrămat
când noi uităm să credem c-am dormit
și-am preferat beția lui
hrănindu-ne cu iluzia unui prozelit
pierdut în propria aprehensiune .
* Iubirea, un drog ce ne face să trăim
scolastic în dorințe apriorice ce ne cufundă
în adâncuri stelare.
*Trezirea după un eșec,
un dus cu apa rece
după care ne dăm seamă cât de
decrepit este prezentul,
tânjind după valoarea unui diamant pierdut.
* Recuperarea, o perfuzie cu parfum de sărut
și lumea se transformă în roz...
viața e roz,
visul e roz,
cerul e roz,
iarba e roz...totul e roz,
pentru că lentilele de la ochelari sunt...ROZ!
* Viitorul, ne dorim să fie roz,
însă nu rămâne decât să sperăm,
să așteptăm la margini de stele
valuri de speranța, ca să putem ajunge
la capătul tunelului unde
ne așteaptă lumina.
Acolo ajungem goi, săraci la fel cum am venit...
nici măcar suflet nu vom avea;
doar păcatele sau nepăcatele noastre...
Intreb atunci, pentru ce luptăm,muncim,
și sperăm, când la sfârșit, nu vom avea nimic?
Ar trebui să reflecteze
-avarii
- mincinoșii
-trădătorii
și cei ce nu știu să ierte si sa iubească!
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario