miércoles, 10 de julio de 2013

**ZBOR INTERZIS**



Am căutat  în depărtare,
un loc mai bun, poate mai cald...

acum, plângând, în dor mă scald
si-aprind
încet,o lumânare...
 

Mă strigă o voce în noapte;
văd îngerul mamei...
și mai presus de șoapte,
se-nalță în aerul toamnei.

Îmi pune-aripi de pes
ăcruș
și-ncerc o lacrimă să-mi șterg...
să o urmez pe-al cerului urcu
ș,
îns
ă pe vise calc...alerg...

În zborul meu din vis, ajung
la poarta cu lacăte de fier;
cu palma, o lacrimă alung...
ce-aș mai putea acum, să sper?


Privesc la casa cu pridvor,
dar frunza și-au pierdut-o nucii...
plutind pe apa de izvor,
din care setea-mi potoleau, bunicii.

 
Pânze de păianjen stau de strajă
la ușa casei părăsite acum;
mă simt cuprinsă de o vrajă...
e dorul de p
ărinți...nebun!

Sunt pe pământul țării drag;
spre-un hotar ce-mi este interzis...
o cruce albă zace lângă prag...

e chipul mamei...cel din vis.

Îmi este zborul frânt...mi-e frig
și țara mea-i străină parcă...
încerc pe mama să o strig,
dar mă înec...precum o barcă...

Și mă trezesc printre străini,
plângând cu dor
și cu suspin,
că nu am aripi
și n-am nici rădăcini;
căci le-am lăsat în pragul casei carpatin.

Dida Diana Cioponea.

No hay comentarios:

Publicar un comentario