BUN VENIT CĂLĂTORULE! Mă adresez cu acest apelativ pentru că eu consider că toți suntem călători în viața reală sau virtuală. Îți mulțumesc,că ai deschis poarta blogului meu pentru a-mi citi gândurile. Aștept să-ți lași aici urma pașilor tăi printr-o impresie (pozitivă sau negativă-accept și critici pentru că sunt constructive;))) Îți urez sănătate și bunăstare ! Amandouă aduc fericirea.
miércoles, 10 de julio de 2013
**ZBOR INTERZIS**
Am căutat în depărtare,
un loc mai bun, poate mai cald...
acum, plângând, în dor mă scald
si-aprind încet,o lumânare...
Mă strigă o voce în noapte;
văd îngerul mamei...
și mai presus de șoapte,
se-nalță în aerul toamnei.
Îmi pune-aripi de pesăcruș
și-ncerc o lacrimă să-mi șterg...
să o urmez pe-al cerului urcuș,
însă pe vise calc...alerg...
În zborul meu din vis, ajung
la poarta cu lacăte de fier;
cu palma, o lacrimă alung...
ce-aș mai putea acum, să sper?
Privesc la casa cu pridvor,
dar frunza și-au pierdut-o nucii...
plutind pe apa de izvor,
din care setea-mi potoleau, bunicii.
Pânze de păianjen stau de strajă
la ușa casei părăsite acum;
mă simt cuprinsă de o vrajă...
e dorul de părinți...nebun!
Sunt pe pământul țării drag;
spre-un hotar ce-mi este interzis...
o cruce albă zace lângă prag...
e chipul mamei...cel din vis.
Îmi este zborul frânt...mi-e frig
și țara mea-i străină parcă...
încerc pe mama să o strig,
dar mă înec...precum o barcă...
Și mă trezesc printre străini,
plângând cu dor și cu suspin,
că nu am aripi și n-am nici rădăcini;
căci le-am lăsat în pragul casei carpatin.
Dida Diana Cioponea.
Suscribirse a:
Enviar comentarios (Atom)
No hay comentarios:
Publicar un comentario