**OI RĂSĂRI CU TINE*

  Ai răsărit de-atâtea ori din ceață
 frumoasă țara mea, măreață
 și-ai înflorit plângând...deși bogată,
 tu te simțeai săracă...dezbinată.

 Cu inima în două, doina mă îmbie
 cu când de dor...de Basarabie.
 Un dor de cei rămași peste hotar,
 de fratele cel mare...de jitar.

 Mi-e râul în suflet răsturnat...
 de un izvor lacrimi ce-am vărsat
 și de suspine ce-am lăsat în zori
 peste o punte ce se voia de flori

 Ne-am rătăcit cu fapta și cuvântul,
 dar veșnic ne va rămâne cântul
 și hora, ce-o joacă toți românii
 cu Basarabia...nu cum vor stăpânii!

 Se pune tricolor în plete de codane,
 însa grânarele azi parcă sunt savane;
 ne tot gândim cum mai reziști,
 cu-atâtea taxe impuse și opreliști.

 Lăsându-ne săraci copiii...fără viitor
 și în orfelinate, mulți, fără ajutor!
 cum să se usuce plânsul pe obraz,
 când lăcomia celor"mari" este ca un talaz?

 M-am rătăcit...la fel ca tine, țară
 când am plecat la muncă în afară;
 dar n-am nici mamă și nici pită
 cum este cea de-acasă, țara mea iubită!

 Poate-oi muri cumva, pe un teren străin,
 dar tot româncă sunt... și tot la tine vin!
 măcar în moarte să te-mbrațișez...
 cu mama și cu tine-n brațe să visez...

 Că ne-nălțăm spre cerul tricolor,
 ca niște steme, pe-un singur steag de dor!
 Mi-oi ostoi și setea, cu apa de izvor
 și-oi răsări cu tine...ne-om ridica din dor!

Dida Diana Cioponea.