Din tot noianul meu de doruri,
trimis-am unul către țara mea...
și din durerea crudă ce atinge nouri,
voi rupe o bucată,cât un fulg de nea.
O las să cadă lin peste mormântul
ce udă cu o lacrimă amară, crucea ei...
a mamei mele...să îi dea sărutul,
pe poza ninsă cu dor, de florile de tei.
Aș vrea în zbor să îmi trimit iubirea
pe crucea tatei să adaste;
să mângâi cu durere amintirea
și să-l slăvesc ca pe niște moaște.
E ziua când tortul odată îl tăiam;
acum, cu lacrimi ud coliva dulce...
căci el s-a dus, s-a risipit tot ce iubeam;
a mai rămas, doar poza de pe cruce.
Privesc în urmă, către tot ce-au fost...
și aștept la mal de doruri netrimise,
să le mai scriu epistole...nu are rost!
acuma, dorurile mele sunt proscrise.
Dezleagă-mi Doamne cărarea către țară;
să pot culege-un mac, nu floarea scuturată;
că-mi plânge-un dor cu lacrimă de ceară,
un dor adânc...de mamă și de tată!
Din rădăcina vie ce seva mi-o dădea,
n-a mai rămas acum, decât pământul...
și-n amintirea lor...trimit în țara mea,
doar sufletul...să mângâie mormântul.
Dida Diana Cioponea.
Astazi, 27 iulie 2013, tatal meu ar fi implinit 84 de ani.
In amintirea lui...a lor,Dumnezeu sa-i odihneasca
pe ingerii mei pazitori!
No hay comentarios:
Publicar un comentario