**ULTIMUL ADIO **.

Gândul meu aleargă rătăcit,
spre ultimul adio...răsărit
în universul meu cândva,
pierdut în labirintul de tafta.

Azi...mi-a rămas doar căutarea;
pe plajele pierdute...în marea
inimii și zbuciumul ei...învolburată,
de sentimente rătăcite odată.

În ochii mei privind spre abis,
mai licăresc doar luminile din vis
găsind în tristețe, doar o rază...
a tot ce-a fost iubirea mea...o oază.

În rătăcirea timpului prezent,
se strigă catalogul...tu, ești absent;
la lecția iubirii, ai fost corigent...
iubirea rănind voit sau inconștient.

Priveai absent iubirea mea cum moare...
și i-ai aprins tăcut, o lumânare.
tu n-ai resuscitat-o și acum regreți...
ai ridicat cu absenta, între noi...pereți.

Se-nchide lacătul cu cheia tăcerii,
pentru cel ce-a lăsat loc durerii.
primește-acum, o lacrimă de ceară
ce se prelinge încet, spre seară.

Ascund acum în sufletul meu cheia,
ca să nu uiți că sunt femeia
ce cu un adio în suspinul tăcut,
își închide iubirea în universul mut.

Dida Diana Cioponea.