**IUBIREA ÎMI ÎNGHEAȚĂ**

Mi se închid cărările în suflet
și mă tot cert cu stelele în zori...
te strig cu ultimul răsuflet
și-ascult doar zbuciumul din flori.

pentr-un sărut eu aș fi plâns cristale
atunci când tu mă sărutai cu foc;
azi...m-aș dori-n brațele tale;
dar tu nu ești...nu am avut noroc!

Mi se deschide-n suflet rană,
că n-am știut unde mă duci...
ce eram eu iubire? o iguană
rătăcită într-un cuib de cuci?

Pășesc acum ca pe morminte...
cărarea cred că mi-am pierdut;
deși-mi revine-acum în minte
cuvântul iubire, sufletu mi-e mut.

M-ai transformat în victima tăcerii,
ce ne-ngropa pe amândoi
iar eu suspin la gândul mângâierii,
când lacrimi cad în"lacul" dintre noi.

Poate-am să mor într-o clipită!
sau...poate suta-am să ating;
dar nu regret nimic...am fost iubită
puțin, dar secolul cu gândul am s-ating.

Oi retrăi poate în altă viață
iubirea ta...într-un frumos destin...
căci astăzi, iubirea îmi îngheață
și am s-o pun sub lacăt într-un scrin.

Dida Diana Cioponea.