**IUBIREA MEA...O PATĂ.**

Dansez desculță iar prin roua,
ce picurată pe suflet azi te strigă
la capăt de punte, e o luna nouă...
mă cheamă spre ea și mă intrigă.

Mă intrigă tălpile goale pe sufletul
rămas fără suflare-n urma ta...
cerul mi-e drumul...și umbletul,
peste perdeaua lumii de tafta.

Revin la tine, în strângerea de mână
și-n palmă strâng un trandafir...
pentru că dorul astăzi iar mă mână,
spre tot ce-a fost iubirea mea...un fir.

Pe-un fir legat de cârma sorții
o să plutesc întru-n continuu dor;
pân-am să zac pe patul morții,
iubirea mea va fi ca un condor.

Și va pluti peste pustie soarta,
cu vina că nu te-am înțeles destul;
că am lăsat să se închidă poarta,
în urma mea și-a ta, ca un recul.

Dansez desculță prin suspine
și-n gând eu soarta mi-o blestem,
că n-am știut ce este rău sau bine...
mi-am risipit iubirea și acum mă tem.

Mă tem de anii din roua dimineții...
de tot ce-am fost și n-am putut să fac;
de timpul risipit de-a lungul vieții...
dar e târziu tot răul să-l desfac.

Oi putrezi pustie, singură 'ngropată,
Iubirea mea...că n-am avut noroc;
te tot așezi pe inimă...o pată!
dac-aș putea, te-aș vinde-n iarmaroc.

Dida Diana Cioponea.