Atâtea vieți pierdute
pe drumul ce se dorea frumos...
și-atâtea doruri au fost frânte
în Muntenegru...carnagiu fioros.
S-au frânt atâtea aripi ce doreau
să zboare liber și să cânte...
dar din păcate, azi mureau...
prăbușiți, în zborul frânt, pe munte.
...Ar fi putut să fie astăzi fericiți
în cine știe care loc de vis ,
dacă destinul nu-i dorea pieriți
și nu le hărăzea alt fel de Paradis...
Ne întristăm la ceas de Sărbătoare
și se întâmplă de prea multe ori!
ne doare neputința cel mai tare;
că nu suntem decât plăpânzi și muritori!
Ne lăsăm soarta în voia celor mulți,
gândind că totul va fi bine...
șoferi ce-aleargă printre munți,
căci lor le curge...viteza prin vine.
S-aprindem o lumânare pentru morți,
și viața noi să ne-o păzim,
căci muritori suntem cu toți...
dar nu știm sigur când murim.
Pentru răniți dacă se poate,
să ajutăm cu-un strop de sânge;
în clipa dintre un calvar și-o moarte
și-o picătură poate-ajunge.
Să fim umani și solidari cu toții,
acum când lumea e-ndoliată,
căci au murit părinții, sau nepoții...
În Muntenegru, pe-o cernită hartă
Dumnezeu să-i odihnească pe cei morți și sănătate pentru cei răniți.
Autori,
Dida Diana Cioponea si Mariana Bendou.
No hay comentarios:
Publicar un comentario