**STRIGĂTUL NOPȚII**
Mi-am ridicat vălul amăgirii
să-mi las sărutul pe tristețe
și-am îngropat vioara
care cântă de tinerețe.
Am smuls o floare
ce cădea
pe-adâncul ochilor orbiți
de macii galbeni
din lanul tinereții veșnice
și-a toamnei-livadă
de stele rătăcite,
desfrunzite și arămite...
am plecat la drum cu arcușul
pe care erau scrise
lieduri și hore de dor...
am coborât pe panta
unui mugur
ce voia să fie
floarea-de-nu-mă-uita...
Amăgiți, castelanii
treceau peste poeme
pe care le-așterneam covor
în calea fericirii bântuite
de stafiile
celor ce nu recunosc iubirea.
Zadarnice strigăte nefaste...
noaptea ascunde tot:
lună, strigăt, lumină și durere.
O voi strânge la pieptul meu
ca pe-un orfan ca să strige:
-Vreau lumină!
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario