sábado, 1 de junio de 2013

**STATUI SCULPTATE-N LEMN.**

Robită-n zâmbetul din zări,
am încercat să fac un pact cu fericirea

când ochii mei flămânzi de depărtări,
își domoleau cu lacrimi strălucirea.

La rădăcina crucii încercam să plâng,
Cu mâini împreunate a rugă;
Ca o picătură de viață să mă scurg,
Spre râul ce-n pământ voia să curgă


Eram sculptați în răsărituri separate
cu ploi dansând pe flori de gheață
privind cu tărie viitorul în față
pentru că teamă astăzi ne "răsfață"


Am tot sculptat în cartea vieții,
culori și lacrimi căzute peste noi...
strigătul e precum turturul gheții
iubire de ce ai înghețat în ploi?

Cu fiecare strop ce-atunci cădea,
sărutul îmi îngheța în suflet
răceala asta sufletu-mi ardea...
săracă sunt fără de umblet.

Tu te-ai pierdut pe drumul ce curgea
peste versantul iubirii mele tăcute,
când inima mea te-aștepta și plângea
tu nu vedeai că mă pierdeau minute.

Eram doar doi străini spre cer privind
apusul licărind din unghiuri diferite
sculptați eram în lemn de camefite
...păream două statui murind.

Dida Diana Cioponea.

No hay comentarios:

Publicar un comentario