**COPILE...**

La sânul meu te-am strâns
când lacrimi blânde îmi curgeau
și mă-necam în lac de plâns...
până și îngerii plângeau!

În primul scâncet tu ai pus,
o muzică de îngeri compusă;
primul poem ce mi l-ai spus,
în ziua fericirii nespusă

cu drag, făptură mică și suavă,
la pieptul meu te-am strâns...
te-am cuibărit în mine ca o sclavă,
a Celui ce pentru noi a plâns.

În brațe-mi în somnu-ți lin cădeai
și ape limpezi în ochii tăi pluteau;
cu mâna când sănu-mi mângâiai,
petale-n suflet se scurgeau.

Tu mi-ai adus ofrandă cerul
cu stele și luna desenat...
știam că tu ești...îngerul
în fericirea mea deplină adunat.

Copile...ești cheia casei mele,
tu ești speranța și vis împlinit...
ești cerul vieții plin de stele,
bucuria,speranța,dorul nesfârșit.

Ești în viață primul meu popas...
izvorul ce setea-mi potolește,
ești mersul meu din primul pas
și vreau să știi, că mami te iubește!

Dida Diana Cioponea