Dac-aș afla că mă iubești,
și poate că visele toate,
spre tine ar veni cu vești.
Dacă s-ar scufunda un curcubeu
în grota plină de-ntuneric,
aș revărsa un râu eteric,
de lacrimi și izvorul aș fi eu.
De-aș câștiga-n iubire nemurirea,
eu aș topi ghețarii de la poli...
și n-ar mai fi atuncea școli,
să ne învețe ce e fericirea.
Dacă izvoarele-ar seca curând
și setea eu mi-aș potoli cu tine,
aș ști ce este rău și ce e bine,
dacă te-ai cuibări la mine-n gând.
De-aș fi o ploaie de sărut,
aș picura pe gura ta stingher...
petale de buze uitate-ntr-un ungher
de suflet, așa cum ai cerut.
Aș striga lumii că tu m-ai băut...
cu lăcomie, strop cu strop;
și de-am s-ajung un mizantrop,
n-aș vrea să spui că n-ai știut...
Că timpul curge fără milă,
știind că tu nu m-ai iubit
și că seninul mi-ai sorbit...
într-o iubire mincinoasă, instabilă.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario