BUN VENIT CĂLĂTORULE! Mă adresez cu acest apelativ pentru că eu consider că toți suntem călători în viața reală sau virtuală. Îți mulțumesc,că ai deschis poarta blogului meu pentru a-mi citi gândurile. Aștept să-ți lași aici urma pașilor tăi printr-o impresie (pozitivă sau negativă-accept și critici pentru că sunt constructive;))) Îți urez sănătate și bunăstare ! Amandouă aduc fericirea.
domingo, 26 de mayo de 2013
**DE MAREA MEA E PREA ADÂNCĂ**
Pe aripi risipite zboară șoapta
când valul tresaltă tremurând
și inimii mele îi deschid poarta...
cu cheia iubirii pe steagul fluturând.
De marea mea e prea adâncă,
să nu mă judeci de greșesc
făcând din dragoste lozincă,
mă simt iubită când iubesc.
De ce-aș fugi când mi-este greu?
în viață, sunt propriul meu stăpân;
de ce să fug de iubire mereu,
când aș putea să mai rămân?
Am fost și sunt, un suflet rătăcit
și-n palmă sufletul mi-am pus;
oricine-ar vrea să fie fericit...
iar soarele meu, încă n-a apus.
Voi înfrunta vânturi și ploi
și tot mai sus încerc să mă ridic;
în viață am luptat cu pumnii goi
și nu mă tem chiar de nimic.
Ingenuncheată și la zid am fost...
am înfruntat răul cu sufletul curat
să plâng acum nu are rost...
să lupți pt iubire, nu-i păcat.
De marea mea e prea adâncă
și dacă barca se scufundă
să știți,că eu n-am murit încă
și că viața în mine abundă!
Va răsări în mână mea iar pomul
ce viață cândva mi-a dăruit
și o să recunoașteți iarăși omul
Ce inima v-a dat și v-a iubit.
Dida Diana Cioponea.
Suscribirse a:
Enviar comentarios (Atom)
No hay comentarios:
Publicar un comentario