domingo, 26 de mayo de 2013

**DE MAREA MEA E PREA ADÂNCĂ**


 Pe aripi risipite zboară șoapta
 când valul tresaltă tremurând
 și inimii mele îi deschid poarta...
 cu cheia iubirii pe steagul fluturând.

De marea mea e prea adâncă,
 să nu mă judeci de greșesc
 făcând din dragoste lozincă,
 mă simt iubită când iubesc.

 De ce-aș fugi când mi-este greu?
 în viață, sunt propriul meu stăpân;
 de ce să fug de iubire mereu,
 când aș putea să mai rămân?
 
 Am fost și sunt, un suflet rătăcit
 și-n palmă sufletul mi-am pus;
 oricine-ar vrea să fie fericit...
 iar soarele meu, încă n-a apus.
 
 Voi înfrunta vânturi și ploi
 și tot mai sus încerc să mă ridic;
 în viață am luptat cu pumnii goi
 și nu mă tem chiar de nimic.
 
 Ingenuncheată și la zid am fost...
 am înfruntat răul cu sufletul curat
 să plâng acum nu are rost...
 să lupți pt iubire, nu-i păcat.
 
 De marea mea e prea adâncă
 și dacă barca se scufundă
 să știți,că eu n-am murit încă
 și că viața în mine abundă!
 
 Va răsări în mână mea iar pomul
 ce viață cândva mi-a dăruit 
 și o să recunoașteți iarăși omul
 Ce inima v-a dat și v-a iubit.
 
 Dida Diana Cioponea.
 

No hay comentarios:

Publicar un comentario