Am plutit pe inimi rătăcite,
când ceasul ora pieirii bătea
și am dansat cu ploaia iubite ,
când floarea minciunii-nflorea
Am cântat cu cerul în tunet
și amintiri cu el am depănat;
nu mi-ai adus măcar un zâmbet...
am trăit cu tine, numai în păcat.
Au plâns ochii cu picuri de sânge
și cupa cu lacrimi am băut amar;
simțeam cum lanțul mă strânge...
era lanțul iubirii primit în dar.
Trec...ca norul prin viață plângând
iar lumânarea vieții se topește.
Sufletul arde...sfârșit fumegând
pentru cineva ce nu mă iubește.
Mă arde răsăritul din zăpezi amare ,
cu îmbrățișarea falsă...pătimașă
și strig cât pot la margini de mare,
că asta nu-i iubire- falsă și trufașă.
Îmi construiesc, corolă din dantele
și sufletul încerc să-l oblojesc...
dar e târziu...pășesc încet spre stele
și nu știu de mai am timp să te iubesc.
Dida Diana Cioponea. .
No hay comentarios:
Publicar un comentario