**DORINŢE EFEMERE**

  În palma ta îmi curge viaţa
 şi flori de lotus mă mângâie ;
 păşesc pe-o margine de aţă ,
 când tu mă mângâi pe călcâie .

 În prag de toamnă iar răsare ,
 un pom de viaţă-nmugurit
 pe chipul tău precum un soare ,
 lumina blând-a răsărit .

 Ţin răsărituri în palme ca-n vis
 şi cântăresc cuvintele în ere
 pe franjul florii albe s-a deschis
 dorinţa nopţii noastre efemere.

 În forma chipului lunar ,
 un trubadur îşi cântă soarta...
 se tânguie chitara în zadar ;
 iubirea nu-şi deschide poarta.

 Visam că împletim un vis
 cu rochii albe de păpuşă
 dar cad uşor şi trist într-un abis ,
 căci aripi am...ca de cenuşă.

                                                                                                                                                                    Mă tot rostogolesc în şoapte
 şi cad uşor pe-al genei val
 adună-mă, nu mă lasă n-tre ape
 căci mă innec...copil sărac...banal .

 Îmi şterge geana şi-o sărută
 pe franjuri de dorinţe răvăşite
 şi plimbă-ţi palma ta tăcută
 peste inima mea rănită...iubite.

 În dimineaţa dintre dorul slut
 să mă  înec în dorul tău ucis...
 să cad cu tine în abisul mut ,
 sau...să mă trezesc din vis.
 
 Dida Diana Cioponea.