În ochi de ape soarele se scaldă
iar pietrele sună a cântec de vioară...
e ceață deasă peste-a nopții faldă
când luna dansează-n primăvară.
Se-ndreaptă pași grăbiți către ninsoare
că-n dimineață, pomi ce-au înflorit,
își lasă floarea să cadă pe răzoare;
mireasă-i iarba...și-i trebui-un iubit.
O strigă cerul și-o cere de nevastă,
dar nu răspunde...tace și suspină
și-și spune-n gând: -doar nu-s o proastă!
când sunt atâția pomi în a mea grădină .
Mă vor ocroti de razele arzânde
și-oi înverzi când ramul mă săruta,
pe firele firave ce astăzi sunt plăpânde,
lacrimi de rouă vor veni la nuntă.
Gândea în adiere iarba, plină de ninsori
când primăvara a venit din nou...
albe petale, din pomii plini de flori...
e rochia de mireasă ce-o îmbarcă din nou.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario