** GĂRGĂRIŢA ŞI FLOAREA**

 

 

De ce ești așa tristă

azi, frumoasă floare?
și de ce plângi acum petale,
când în lume nu există
nici un lucru mai frumos?

Iubesc parfumul tău curat,
când mă gâdila pe nas
și mă lasă fără glas...
iar azi, petale eu ți-am numărat
în ritualul iubirii maiestós.

Eu sunt o gâză mult prea mică
și toată lumea mă iubește...
petala ta ce frumos crește,
bucură inimi...nu-ți fie de frică,
de eu pe tine mă așez.

Aș vrea să fiu și eu o floare;
să cresc frumos pentru copii
să mă adune din câmpii...
cu pete negre, petale roșioare
și cu parfum năsucul să-l îmbrățișez.

Așa spunea o gărgăriță,
când pe o floare se-așeza sfios
și scuturându-i petalele pe jos,
voia să-și facă mândră cununiță...
dar vântu-o alungă și zise: mă resemnez!

Dida Diana Cioponea.