martes, 19 de marzo de 2013

**SCRISOARE-STRIGĂT DE DURERE**


Las scrisoarea pe sticla scrisă,
când flăcări dansează pe geam;
sunt ca o pasăre în colivie închisă...
te văd plecând...parcă nu te am.

Pluteşti în dansul timpului meu
fereastra-n suflet mi-i deschisă,
am semnul păcii în mine mereu,
aştept doar liniştea vietii promisă...

Te strig...dar vântul mă opreşte...
aruncă frunze moarte peste mine
şi din mormântul ce-mi zideşte,
întind o mână disperată spre tine.

Mă strigi, mă cauţi şi m-aduni...
pe talpa desculţă sărutul mi-l pui;
îmi sunt izvoare ochii...minuni
ce curg atunci când tu mă supui.

Deschid colivia şi din zborul înalt,
mă transform în picuri căzuţi
şi când mă strigi iubite, tresalt...
dar lacrimi cad din ochii-mi tăcuţi.

Nu ştii sau nu vrei să mă vezi
că mă scufund cu fiece zi care trece;
poate-ntr-o zi ai să mă pierzi...
mă faci să devin tot mai rece.

Opreşte ploaia de lacrimi acum,
când totu-i atât de uşor...
şi nu lăsa să se facă scrum
scrisoarea...nu mă lăsa să mor.

Dida Diana Cioponea

No hay comentarios:

Publicar un comentario