dansează pe-o aripă de vers
şi-ai să atingi şi Paradisul;
iubirea va pluti în Univers
De eşti poet...peniţa o ascute
şi desenează inimi din cuvinte
iar pe fereastra lumii nenăscute
să scrii doar versul tău cuminte.
De eşti poet,învaţă să nu taci;
să strigi cuvintele-n silabe...
sa ştii din ele, numai tu să faci
punţi peste suflete şi salbe.
De eşti poet...recită tu poeme
iubirii...frumosului din tine
si fă mereu din zilele boeme,
doar sărbători...pe ziduri bizantine.
De eşti poet...închină-ţi versul ei...
femeii-muze, mamei, tării, iubirii,
bărbatului şi florii de cais sau tei
şi vei urca pe treapta nemuririi.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario