Se cern clepsidre-n univers
şi mâini întinse-mi cer destinul.
Mă regăsesc în fiece cuvânt sau vers
când las sărutul sau îmi beau pelinul.
Pierdut-am cârma vasului,
pierdut printre gheţari şi ape...
mă simt tăcere eu...a nimănui;
fiindcă tu...nu vrei să-mi fi aproape.
Descopăr acum, lumea orbirii mele,
când trist în ochii tăi privesc...
şi-mi contruiesc mereu castele,
pe insule ce-n inimă-ţi găsesc.
Urcând apoi pe creasta lumii noi,
te caut...te strig fără-ncetare...
mă lupt şi-acum cu veşnicele ploi,
căzute pe-un suflet...fără alinare.
Furtuna trece...luna se opreşte
iar ochii mei strigă disperaţi;
corabia vieţii cu greu porneşte
iar noi,suntem de îngeri sărutaţi.
Peste tărâmul iubirii-acum coboară
o velă...martora sărutului privirii...
se-aude slab, un sunet de vioară,
pe insula unde creşte...floarea fericirii.
Incerc din nou s-ajung...dar este greu;
prea lung e drumul, timp nu am...
o floare de gheaţă sunt în destinul meu
si mă topesc încet, pe-al tău geam.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario