domingo, 31 de marzo de 2013

**ROMÂNE...TU STII?**



Române...tu ştii că-n zări deşarte,
mi-apare tristeţea tării răsărită,
şi-n vis apari în fiecare noapte,
precum o lună, în cânturi adormită

Române...tu ştii ce plânsuri zac în noi
Bieţi pământeni fără apus,
cu triste umbre tremurând şi goi
în suflet...de cuvinte care nu s-au spus?

Petale risipite-n vânt de toamnă...
fără de strigăt şi fără de cuvânt,
sub clar de lună...cu gust de jamnă
pămăntul tării ne cheamă la mormânt.

Ne dor tristeţi...şi cântecele dor!
căci mângâierea lor lipseşte...
viori şi ceteri ascunse în pridvor
ne cheamă...e focul care tot mocneşte.

Române...tu ştii de câte toamne am trecut,
fără să pice frunza pe cărare?
şi câte stele au răsărit şi au căzut
iar noi...pribegi în lumea asta mare.

Române...ne fericeşti că am ieşit afară
dar tu...nu ştii cât e de greu,
să n-ai pământ, să nu ai ţară...
să fii străin...precum"un derbedeu".

Române...tu ştii că cerul nu e cer...
că pâinea şi apa este amară?
că nu-i ca-n ţara mea...dar sper
măcar când mor, să mor în ţară!

Dida Diana Cioponea. 

No hay comentarios:

Publicar un comentario