** INSULE FĂRĂ DE ZORI .**

Aleargă cerul cu cai sălbatici
şi flăcări ard la poale de Pământ...
se plimbă gheţarii-n suflet lunatici
când iubirile strigă ascunse-n mormânt.

În goana anilor ne mor paşii...
iubim, trădăm şi visăm edenul;
pe mări de trădări ne mor luntraşii,
pentru sfârsit...ăsta este semnul.

Căzând în genunchi, dărâmăm altare,
când inima ne minte că suntem fericiţi,
strigăm disperaţi cerând vieţii-ndurare
dar mulţi uităm să fim la greu uniţi.

Flutură aripi de vulturi hămesiţi
peste capete încoronate ieri...
pentru iertare, genunchii-s zdreliţi,
sărutul e fals...ne-necăm în tăceri.

Suflete se pierd căzând din ură,
în mări pline de rechini răpitori
şi inimi se-opresc în a vulcanilor zgură...
rămânem doar...insule fără de zori.

Dida Diana Cioponea.