»*✿«* UN NUC,LA MARGINI DE HOTAR *»✿*«.

Răcoros şi-odihnitor foşnea,
Umbra de nuc, la margini de hotar...
Şi ascultând,parcă-mi spunea...
De-ai să te-opreşti, e în zadar!
Mă tot ademenea cu umbra sa,
Că parcă drumul lung mi se părea!
Mai bine-aş sta şi aş visa
La umbra lui,privind o stea...
Mă tot gândeam...cum e mai bine?
La umbra lui  să meditez,
Sau să trec puntea cu suspine,
Să trec hotarul,să mă depărtez?
Privind cum iedera frumoasă
Tot suie către ram încolăcindu-l
Parc-ar fi fost a lui mireasă...
Îmbrăţişându-l...mângâindu-l!
Parcă zăream cum doi iubiţi
Sculptaţi erau pe-a sa tulpina;
Gustând sărutu-ndrăgostiţi
Se-auzeau parcă, cum suspină;
Stăteau copacii mai răzleţi
Privind cum iedera-l iubeşte
Şi geloşi parca şi-ndrazneţi,
Miscau din frunze voiniceste.
O frunză arămie-n păr îmi cade
Şi ma trezeşte din visare...
"Călătorului cu drumu-i şade"
Şi trecui puntea-n lumea mare.
Nu ştiu acum dacă şi-a pus cununa
Cu iedera-ndrăzneaţă,iubitoare,
Căci n-am privit măcar în urmă
De teamă să nu m-abat de la cărare.

08 oct.2012.Dida Diana Cioponea.