Am fost foame şi de sete în moarte
M-am gândit la mine,
poate fi ceva mai rău?
Apoi,fără nici un avertisment,
frica s-a furişat pe la spate
cu o lovitură rapidă ,
şi am fost bătută prin timp,de trădare...
Un atac violent de îndoială
şi mi-a fost răpit,calvarul!
Umbre întunecate pândeau în apropiere
ori de câte ori am uitat,
monştri au apărut...răpitorii de calvar!
Am fost îngrozită;
Am fost de lei muscata;
mi-a fost răpită inima
şi-am învaţat să învăţ să reânviu.
Ce se întâmplă, nu ştiu,nici
cine a inventat această şcoală;
Dintr-o dată,de nicăieri,
a aparut o scânteie!
Am revenit la viaţă
şi învinsă de ceartă mereu,
inima a plecat în noapte,
când dragostea ta a sosit.
Era uşa universului închisă,sau...
tu, n-ai ştiut să baţi?
17 oct.2012 Dida Diana Cioponea
No hay comentarios:
Publicar un comentario