miércoles, 21 de noviembre de 2012

**SĂRUTĂ-MI VISUL*

Sunt pulbere pe drum;
 scrum in ceasul orei ce bate
în inima-rănită
ce-nsetată caută
să se-adape din izvorul
ce picură lacrimi de genune,
ploi de lacrimi peste lume.
Voi săruta pământul
cu gândurile mele,
când clipa peste mine
va scrie un roman.
Dacă într-o zi
dupa ce ce vei pleca
ma vei striga...
am să răspund...
- da,iubire...să ştii
că am murit putin.
Viaţa îmi vindecă răni
cu sărutul lacrimii
ce curge de jos în sus,
pâna în adâncul
nedescoperit
al inimii mele.
Las iubirea mea
să strălucească
în fiecare noapte,
peste lume...
Sărută-mi visul
şi nu voi mai fi,
o himeră rănită.

Dida Diana Cioponea.

No hay comentarios:

Publicar un comentario