Lasă lacrima
să curgă pe buzele mele
precum e râul către mare,
pe albia sufletului meu...
Dac-ai să spui
că mă urăşti,
voi bea veninul
cu paharul
din care odată ,
beam amândoi,
şampania fericirii.
*
Lasă-ţi sărutul
pe sufletu-mi rănit
de tălpile trecutului,
când lumina
va cădea pe fruntea
unei umbre
rătăcite
în gândurile mele
şi-am să simt,
cum pârjoleşte
pământul
sub crucea rugii mele
înfrânte.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario