.❀ »*«*✿PLÂNGEA UN ÎNGER ✿*»*«.❀.

În toamna răsărită parcă de nicaieri,
doar ciori mai vin din când în când,
să soarbă apa amar-a unui lac,
şi să asculte suspinul
unui inger plângând.
Înconjurat de-un lac de lacrimi apărut
în parcul unde altădată
flori răsăreau...nu iarba cea uscată.
pe-un piedestral,sculptat,
unde o dată o statuie visa,
plange un înger...îngheţat.
În loc de nufar înflorit,
în juru-i cresc...cuie...
să-i rănească sufletul...
Cu părul căzut pân-la călcâie
plânge un înger obosit.
Din lacrimi,un lac amar răsare
şi peste el,o punte tristă...
peste care nimeni nu mai trece,
fiindcă parcul,nu mai există!
A murit,odată cu toamna
dorului plecat departe...
şi îngrădit e-acum de buruieni,
căci oamenii şi indrăgostiţii poate...
şi-au îndreptat paşii către nicăieri.
Plângea un înger părăsit!
Pe soclu ,trist el se aşază,
în parcul parcă adormit,
De toamna trista ce-l veghează

14 octombrie 2011.Dida Diana Cioponea.