♥*´¨`*✿ CÂND MOARE UN CÂNTEC DE VIOARA ✿*´¨`*♥

La margine de cimitir,
plânge un sunet de vioară
şi dupa el, ca visul mă desfir,

căci a plecat un pic,să moară.

Vioara frânta de durere,
a îngheţat pe margini de fântână
iar cântecu-n a nopţii iarnă de tăcere,
se plimbă cu stafiile de mână.

Mi-au ingheţat arterele şi ochii,
tot aşteptând să vii să-mi cânţi
şi tu,o simfonie pe albele rochii,
în cimitirul dintre munţi.

Am pus silabă cu silabă,
să construiesc o cruce din sărut
tot picurând pe neaua albă,
ceara lumânării arsă tăcut.

Am încercat să reaprind cu struna,
un foc mocnit ce zace-acolo ascuns,
în mormântul din padurea nebună,
unde ceara s-a topit şi viaţa i s-a dus.

Am îngenuncheat cu el altare
şi-am construit un cimitir întreg
de cruci,pentru cântecul ce moare
şi de blestemul lui să mă dezleg.

Am plâns cu perle,la fiece icoană!
şi parastasul cu iubire i-am făcut!
dar simfonia morţii cea vicleană,
mi l-a furat...s-a dus dup-un sărut.

Acum nu mai am nimic a spune,
decât că versul în inimă mi-l cânt;
că îl aştept plângând la margine de lume,
în cimititrul unde,nu se-aude un cuvânt.

04 martie 1981 Dida Diana Cioponea.