Dacă în palmă soarele mi-ar răsări,
Ca să adun din stepa timpului surâsul,
Numai o iarna mi-aş mai dori...
Ca să îngheţ doar pentru mine,visul.
Doar un ecou mi-ar trebui,s-ascult,
Pianul iubirii ce cânta divin....
Şi un sărut ce l-am pierdut demult,
L-aş regăsi cu tine în zilele ce vin.
Ca să plutesc pe culmea nemuririi,
Doar o zi...cu tine aş mai vrea;
Ca să mă cred în paradisul iubirii
Şi-o viaţă a ta aş fi...de s-ar putea.
Prinde-mă de mână şi aproape mă ţine,
Să putem învinge depărtarea...
Doar un cuvânt şi voi fi mereu cu tine
Şi veşnici noi vom dăinui...ca marea.
Aş cumpăra cu arginţi,doar o clepsidră,
Ce cerne nisipul aurit al vieţii...
De nu mi-ar trebui o lacrimă anhidră,
Pe-al raiului apus al diminetii.
Aş răsturana şi munţii peste mare,
Dac-aş putea,să mai câştig o viaţă;
Să pot renaşte,atunci când se moare,
Fiindcă iubirea se trăieşte,nu se-nvaţă!
Mi-ar trebui,încă o inimă să pot cuprinde,
Tot ce-mi oferi şi îmi promiţi mereu
Şi doar pe cer,suspinul l-aş aprinde...
Din tot ce-am suferit...voi şti doar eu.
De-aş retrăi în vieţi pierdute peste punţi,
Cu nemurirea, floarea iubirii aş planta;
Am alerga de mână-n lume,goi şi desculti...
Nisipul clepsidrei,timpului l-am imputa.
15 octombrie 2012 Dida Diana Cioponea
No hay comentarios:
Publicar un comentario