»*¯**¯*«*✿ E TOAMNĂ TRISTĂ... ✿*»*¯**¯*«

E toamnă tristă afară
Şi plin îi satul de bătrâni;
Plecat-au fii lor din tară...
Muncesc şi-ndură viaţă ca de câini!

Să poată să trimită pită la copii,
Lucrează zi lumină şi asudă,
Gândind...copilul meu,pe unde-o fi?
Blestemând viaţa asta cruda!

I-aşteaptă mama la portiţă...
Privind la nepoţii ei cu drag
Şi-i curg lacrimi pe bundiţă...
Aşteaptă ca fiul ei s-apară-n prag.

Pe uliţă,aproape e să cadă bruma
Doar câinii mai urlă din când în când
E toamnă şi pustiu în sat acuma,
Iar mama singură,pe prag plângând.

Nu mai stă moşul aşezat pe prag,
Să-njure guvernanţii ce adună spuma;
În urmă i-a rămas,doar un toiag...
Pe care-l foloseşte-acuma,muma.

Recolta-i ne culeasă-n câmpuri...
Din secetă,nu are ce s-adune;
Căci din porumb,rămas-au numai cioturi...
Gandeşte:La iarna,pe masa,ce oi pune?

Mai urcă dealul greu, agale,
La cimitir din când în când...
Ca să-i aprindă moşului o lumânare
Şi plânge şi suspină-oftând!

Că şi-a pierdut copiii şi puterea,
Nu se mai poate-opri din plâns!
Căci viata-i e amară cum e fierea!
Mai bine ar pleca,la Cel de Sus.

Îi e teamă auzind cum câinii urlă,
A sărăcie şi-a pustiu...
O bufniţă se vaită pe turlă
Că-i este greu,copiii... nu mai ştiu!

Acolo unde sunt,ei au uitat
De ţară, de părinţi şi de ogor...
Lăsând în urmă părinţii,au plecat,
Nemaigândind că poate mâine mor.

Privesc bătrânii cum se lasă seară,
Cu dor în suflet, mulţi s-au stins...
Şi-i toamnă tristă-n suflet şi afară,
Căci bătrâneţea şi sărăcia,i-a învins!

4 oct. 2011 Dida -Diana Cioponea.