*´¨`* AM ÎMBRĂŢIŞAT ,COPACII! *´¨`*

Am îmbraţişat copacii
cu inima ,
să prindă viaţă...
cu sufletul,
să simtă caldura iubirii;
cu braţele
să simtă că le suntem prieteni,
iar ei plangeau de secole
că-şi pierd frunza.
Am îmbrăţişat copacii,
când mă alergai
prin frunzele moarte
mirosind a smirnă,
a flori de tei sau brad,
când primavara
venea grabită să spună...
Te iubesc!
Şi-am găsit,muguri
răsăriti din nimic,
din iubire,sau cânt...
cerând viaţa pentru-o frunză
ce se va rătăci-n cădere,
în părul tău bălai!
Am îmbrăţişat copacii,
Şi le-am mulţumit
pentru aer,umbră,
şi muzica din foşnet!
Am îmbraţişat ,copacii,
Şi-am auzit,muzica divină
din secole venită,
ca o epopee...
Tremurandă,a căzut o frunză!
Mângâiata de vânt
a căzut cu ea,un gând...
Câte gânduri cad...
cu fiecare frunză;
câţi îngeri se nasc,
cu fiecare mugur?
Câţi copaci cădea-vor,
în braţele celor îndrăgostiţi,
care-i cuprind,lăsând pe coaja lor,
bătaia unei inimi?

14 septembrie 2009  Dida Diana Cioponea