În răsăritul albastru
al dimineţii
simt cum inima iţi bate;
O mâna rece
aleargă grabită
pe corpul tău...
Iar pieptul meu
îţisimte goliciunea..
Uitarile feroce le lasă!
Vino cu mine..pluteşte
în ploaia de săruturi;
Te plimb printre flori...
iubire infinită!
Iţi spun că te iubesc
mai mult ca viata!
Îţi urmez paşii pe drumul
frumoasei penumbre,
Ca un lup al lunii
ce-aleargă si urlă
iubirea ce-o simte.
Prin ploile reci ale nopţii,
in dimineti albastre,
alerg cu tine...prin vânturi,
cu poarta inimii deschisă.
Un trandafir te-aşteaptă
în caleaşca iubirii să urci!
Călătorind prin stele
în lumea de vis şi năluci.
Vreau să mă îmbraţişezi,
să fim o axiomă...
Căci ştii cât te iubesc!
Mă -mbrăţişază ca iedera
pe un trandafir ce plange,
după iubirea-ţi infinită.
Vreau să te am,
Precum un hoţ ce fură
bogăţia lumii ,
numai pentru el...
şi-n colţul lumii noastre
să dăinuim înlanţuiţi ,
Precum o iederă
si-un trandafir!
07 august 2010 Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario