viernes, 10 de agosto de 2012

**IN TOAMNA MORTII MELE**



Sunt toamne pline de iubire
Cu frunze aramii cazute-n ruginire
Cand pomii toti ne dau de stire,
Ca frunza lor ii lasa-n parasire.

Ma plimba dorul toamnei mele...
In par doar raze argintii mai stralucesc;
Cararea ce ma poarta dincolo de stele,
E trista cand nu esti, caci te iubesc!

Cu mere coapte ca obrajii de codana
Tu,toamna lasa dorul meu la porti...
De suflete ce alunga si ne cheama,
La umbra nucilor invaluindu-ne pe toti.

Mi-aduce argintul picurat pe tample,
In limpeziri de trestii plangatoare
Spre dansul mortii care-o sa se-ntample
Cand vietii no sa-i fiu datoare.

Lasa-voi scris pe-o frunza ruginie,
Sa nu ma planga nimeni...c-am trait!
A fost...Diana si-asa a fost sa fie...
Un suflet singuratic si de iubire,parasit.

M-or plange doar copiii si nepotii,
Ca i-am lasat fara sa vreau,in parasire;
Si am plecat,s-adun stelele noptii,
Sa-mi caut si eu,perechea in iubire.

De-aceea vreau sa las de-acuma scris
Ca am trait printre suspine,
Ca un actor jucat-am rolul cel proscris,
Dar parasit-am fost, de fericire.

In toamna mortii mele,vreau sa ploua,
Cu stele de iubire de mine adunate
In sufletu-mi curat,pe florile-amandoua
Ce le-am sadit pe fila,in a vietii mele carte.

Mi-e toamna rasarita dincolo de cruce
M-asteapta calma sa culeg din vii
In lacrimi struguri,pe drumul ce ma duce
In lumea celor drepti...celor pustii.

10 august 2011 Dida Diana Cioponea.


No hay comentarios:

Publicar un comentario