** MI-E DOR DE TINE,TARA !** din vol. _ ( TE STIU DE UNDEVA...)

E lumea înnecată-n ape triste...
De răsărituri roşii sângerii
Eu nu ştiu cât o să mai reziste,

Dar fără tine,toate sunt pustii!

Privesc cu-ngândurare cerul
Şi văd că-i scris pe el o slovă,iară!
Nu simt căldura şi nici gerul...
Dar dor îmi e de tine...ţară!

Mi-e dor de tine-n fiecare clipă!
De dorm, visez,pământul tău...
Cu brazi şi iarbă,toate în risipă,
Că le mângâi,visez mereu!

Mi-e rădăcina în Oltenia înfiptă
Şi am crescut cu ramuri şi cu flori
Va plânge dorul pe-a mea criptă...
Vei fi a mea,până la ultimii mei zori!

Îmi susură izvoare line-n plete
Şi ochii cerului senin de Românie
Se scaldă-n lacrimi de regrete,
Că nu trăiesc în tine...aşa a fost să fie!

Mă seacă dorul de Ardeal şi de Banat...
De mănăstiri şi de podgorii pline,
De hora strămoşească ce-o jucam odat·
De mama plecată la cer şi nu mai vine!

Mi-e dor de doina transilvană,
Cântată-n drumeţie pe poteci montane;
Frumoasă-ai să rămâi patrie-mamă
Mă-nchin eu ţie,ca păcătosul la icoane.

Cu-o "Masă a tăcerii"ce ţi-a fost întinsă
Şi o "Coloană Infinită"...unică să fii...
Tu niciodată nu vei fi învinsă!
La "Poarta Sărutului",mereu străjeri vor fi!

Mi-e dor de doina cea de jale,
Cântată de străbuni la nai...
Pe câmp de spice,pe a vietii cale,
Ca de copiii-ingeri ce se duc în rai!

Mi-e dor de ciutura bătrană,
Ce scârţâia din când în când
Şi setea-mi ostoia când la fântână,
Eu mă opream să-mi limpezesc un gând.

Mi-e dor de casa bunicii,din chirpici...
Ce mirosea a pâine caldă din cuptor
Şi chiar de ciorba de urzici...
Făcută-n grabă,când mai plivea răzor.

Mi-e dor de serile cu lună plină,
Când adormeam pe foi de păpuşoi
Ce le-aducea bunica din grădină,
Culese şi uscate,să le dea la oi...

Mi-e dor de tine tară,şi mi-oi ostoi
Un dor, doar cu pământul reavăn...
În mâna eu l-oi ţine atunci când oi muri,
Căci mi-esti şi casă...mi-esti si leagăn.

28 august 2012 Dida Diana Cioponea.