Sunt lacrima din zori de lună,
Căzută în al iubirii ocean;
Ţi-am făurit iubirea mea nebună,
Căci tu mă plimbi prin vise an de an.
Sunt atâtea zile şi nopţi
De vise şi tristeţi în ploi,
N-aş fi crezut că ai să poţi
Găsi vreodată,eternitatea în doi .
Sunt iubire pierdută în aştri,
Continui să te iubesc nespus...
Iubita mea...cu ochi albaştri,
Vei fi tu floarea ce răsare la apus.
Sunt,lângă tine ca totdeauna;
Şi îmi doresc mereu...sărutul tău...
Mă face să te compar cu luna;
Continui să fi...arborele meu.
Sunt oare eu,astrul tău pe cer?
Iubita cu ochi de cer imens...
Continui să-mi fi mare şi mister;
Eu continui să-ţi fiu valul în mers.
Sunt lacom dacă-ti cer,
Să mă iubeşti la fel ca ieri?
Să fi tu cerul meu mereu...
Să-mi fi tu zâmbet şi tristeţe în seri?
Sunt aer şi soare de amiază
Când apele-mi se prăbuşesc;
Sau astrul din mijlocul nopţii...o rază,
Să pot să-ţi spun cât te iubesc!
Sunt cel ce respiră prin porul tău;
Vreau să te respir,iubita mea...
În viaţa şi în moarte,voi fi eu,mereu;
Muntele pe care-l urci,în clipa grea.
Sunt drumul pe care urci,în noaptea ta...
Şi când toamna vieţii vine cu regret,
Părul va albi,iar sărutul te va căuta...
Mâna-ţi voi lua să o strâng la piept.
Sunt,vânt...iubito,continui să-ţi fiu briza...
Sunt muntele cel verde,tu, urcuşul;
După atâtea mări navigate,
Tu,vei fi marea,iar eu, pescăruşul.
16 iulie 2012 Dida Diana Cioponea.
Sunt lacrima din zori de lună,
Căzută în al iubirii ocean;
Ţi-am făurit iubirea mea nebună,
Căci tu mă plimbi prin vise an de an.
Sunt atâtea zile şi nopţi
De vise şi tristeţi în ploi,
N-aş fi crezut că ai să poţi
Găsi vreodată,eternitatea în doi .
Sunt iubire pierdută în aştri,
Continui să te iubesc nespus...
Iubita mea...cu ochi albaştri,
Vei fi tu floarea ce răsare la apus.
Sunt,lângă tine ca totdeauna;
Şi îmi doresc mereu...sărutul tău...
Mă face să te compar cu luna;
Continui să fi...arborele meu.
Sunt oare eu,astrul tău pe cer?
Iubita cu ochi de cer imens...
Continui să-mi fi mare şi mister;
Eu continui să-ţi fiu valul în mers.
Sunt lacom dacă-ti cer,
Să mă iubeşti la fel ca ieri?
Să fi tu cerul meu mereu...
Să-mi fi tu zâmbet şi tristeţe în seri?
Sunt aer şi soare de amiază
Când apele-mi se prăbuşesc;
Sau astrul din mijlocul nopţii...o rază,
Să pot să-ţi spun cât te iubesc!
Sunt cel ce respiră prin porul tău;
Vreau să te respir,iubita mea...
În viaţa şi în moarte,voi fi eu,mereu;
Muntele pe care-l urci,în clipa grea.
Sunt drumul pe care urci,în noaptea ta...
Şi când toamna vieţii vine cu regret,
Părul va albi,iar sărutul te va căuta...
Mâna-ţi voi lua să o strâng la piept.
Sunt,vânt...iubito,continui să-ţi fiu briza...
Sunt muntele cel verde,tu, urcuşul;
După atâtea mări navigate,
Tu,vei fi marea,iar eu, pescăruşul.
16 iulie 2012 Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario