Când timpul va voi să-mi deschidă cartea,
voi ști atunci c-aproape-mi este moartea
iar vieții-i voi reproșa numai nefericirea
și doar la îngeri voi mai găsi iubirea...
Dar pân-atunci, doar viata mă trădează,
voi ști atunci c-aproape-mi este moartea
iar vieții-i voi reproșa numai nefericirea
și doar la îngeri voi mai găsi iubirea...
Dar pân-atunci, doar viata mă trădează,
căci numai ea de vrea...mă-ngenunchează ;
îmi fură iubiri, făcând să n-am noroc...
și-mi vinde anii, în târg...la iarmaroc.
Moartea e la un pas, micșorând distanța
iar timpul încearcă a-mi limita speranța...
singurătatea crudă, mă-nvaluie-n perdele
de ceată și-mi dăruie doar cântec de iele.
Doar tu, inima-mi în flăcări o aprinzi
când visul în brațe mi-l cuprinzi...
și îmi șoptești la urechi o poezie,
despre poeții muribunzi...în agonie.
Pentru-o secundă-n vis, îmbrățișarea ta
mă face să fug...să fug, de frica mea!
de păsările timpului, de multe ori m-ascund
și-n brațele tale mă zbat, precum un muribund.
Timpul...doar el desface sau împletește destine;
doar el mă poate vindeca, de frica de mine...
de pânze țesute pentru mine-n ani lumină,
de vina de a mă fi născut...fără de vină .
7 ianuarie 2011 Dida Diana Cioponea
îmi fură iubiri, făcând să n-am noroc...
și-mi vinde anii, în târg...la iarmaroc.
Moartea e la un pas, micșorând distanța
iar timpul încearcă a-mi limita speranța...
singurătatea crudă, mă-nvaluie-n perdele
de ceată și-mi dăruie doar cântec de iele.
Doar tu, inima-mi în flăcări o aprinzi
când visul în brațe mi-l cuprinzi...
și îmi șoptești la urechi o poezie,
despre poeții muribunzi...în agonie.
Pentru-o secundă-n vis, îmbrățișarea ta
mă face să fug...să fug, de frica mea!
de păsările timpului, de multe ori m-ascund
și-n brațele tale mă zbat, precum un muribund.
Timpul...doar el desface sau împletește destine;
doar el mă poate vindeca, de frica de mine...
de pânze țesute pentru mine-n ani lumină,
de vina de a mă fi născut...fără de vină .
7 ianuarie 2011 Dida Diana Cioponea
No hay comentarios:
Publicar un comentario