Din vechi abis un înger se ridică;
Să împlinească visul ne-mplinit...
Va fi de-a lungul vieţii o verigă,
Din lanţul dezlegării ce-atâta l-a rănit.
Fiinţa mi-e pictată pe o luntre ,
Si-alunec pe râul vieţii agale...
Din inimă-mi voi construi o punte,
Să trec uşor,spre rai la vale...
Azi,viaţa mea aş da-o cu-mprumut;
Să curgă lin şi luntre de cristal sa fie.
Îmbrăţişaţi să trecem prin tumult
S-ajungem să iubim în veşnicie!
Ar ninge peste lume cu iubire!
N-om mai uita nici cine suntem,
Să nu rămânem numai amintire,
Când la poarta raiului ne strângem.
Uitaţi,când veşnica eternitate
La poarta raiului ne cheamă,
Păcatu-l vom plăti cu moarte,
Un vis,cu noi odată se destramă.
N-om mai putea împlini vise ;
Numai o lacrimă mai cernem...
La cei cu bratele deschise,
Macar, iertare să mai cerem!
Vom rătăci printre morminte,
Fără suflare...fără grai...
Doar spiritele rătăcite ,
Vor mai bătea la porţile de rai!
Vom vrea atunci să re-nviem,
Când viaţa prin faţă ne va trece;
N-om mai putea să îndoliem,
O lume crudă...tristă...rece!
Vom saluta cu paşi mărunţi,
O lume noi lăsând în urmă...
Ca îngerii,cu cârlionţi cărunţi,
Vom merge către a noastra urnă!
Vom fi votaţi,vom fi aleşi odată;
Spre iad...sau poate spre rai...
Bilet de intrare pentru Poartă,
Doar fapta pământeană tu o ai!
Nu faceţi rău de vreţi eternitate!
Aşa că luaţi aminte,viaţa-i scurtă,
Nu mai doriţi putere...răutate...
La poarta raiului,puterea este mută!
6 iulie 2005 Dida Diana Cioponea.
Din vechi abis un înger se ridică;
Să împlinească visul ne-mplinit...
Va fi de-a lungul vieţii o verigă,
Din lanţul dezlegării ce-atâta l-a rănit.
Fiinţa mi-e pictată pe o luntre ,
Si-alunec pe râul vieţii agale...
Din inimă-mi voi construi o punte,
Să trec uşor,spre rai la vale...
Azi,viaţa mea aş da-o cu-mprumut;
Să curgă lin şi luntre de cristal sa fie.
Îmbrăţişaţi să trecem prin tumult
S-ajungem să iubim în veşnicie!
Ar ninge peste lume cu iubire!
N-om mai uita nici cine suntem,
Să nu rămânem numai amintire,
Când la poarta raiului ne strângem.
Uitaţi,când veşnica eternitate
La poarta raiului ne cheamă,
Păcatu-l vom plăti cu moarte,
Un vis,cu noi odată se destramă.
N-om mai putea împlini vise ;
Numai o lacrimă mai cernem...
La cei cu bratele deschise,
Macar, iertare să mai cerem!
Vom rătăci printre morminte,
Fără suflare...fără grai...
Doar spiritele rătăcite ,
Vor mai bătea la porţile de rai!
Vom vrea atunci să re-nviem,
Când viaţa prin faţă ne va trece;
N-om mai putea să îndoliem,
O lume crudă...tristă...rece!
Vom saluta cu paşi mărunţi,
O lume noi lăsând în urmă...
Ca îngerii,cu cârlionţi cărunţi,
Vom merge către a noastra urnă!
Vom fi votaţi,vom fi aleşi odată;
Spre iad...sau poate spre rai...
Bilet de intrare pentru Poartă,
Doar fapta pământeană tu o ai!
Nu faceţi rău de vreţi eternitate!
Aşa că luaţi aminte,viaţa-i scurtă,
Nu mai doriţi putere...răutate...
La poarta raiului,puterea este mută!
6 iulie 2005 Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario