Am îngropat un gând la margine de lună
Şi am uitat de mine preţ de ani!
Nici timpul nu mai voia să spună
Dacă suntem bogaţi,sau sărmani.
Punea acolo-n tolba sa fără să ştiu,
Că acolo se adună fire albe
Şi dincolo de el, era pustiu...
Intindere de doruri prinse-n salbe.
Privind în departare,am zărit,
Doi ochi frumosi ca de safir...
O umbră ce se-apropia cu pas grăbit,
Să-mi lege depărtarea de un fir.
Ea vine-n fiecare noapte să mângâie
Creştetul meu cel adormit...
Coboară-n mângâieri pâ-n la călcâie;
Îi simt sărutul cald şi grăbit.
Îmi pun soarta în mâinile ei...
Că-n noapte doar visul mi-o aduce;
Chiar de-mi ninge-n păr a ghiocei,
Doar umbra,lacrima o să-mi usuce!
Mă trezi din nou în a vieţii primavara;
La bratul ei,de-a dreapta am să-i stau,
De moartea mea,cumva o sa apara,
Eu am sa-i spun atunci,nu vreau!
Am să rămân cu umbra iubirii aici!
Pe pământul secat de iubire;
De moartea-mi nu-mi va da un..."plici"
Voi fi atunci doar eu şi umbra iubirii,amintire.
23 iulie 2012 Dida Diana Cioponea
No hay comentarios:
Publicar un comentario