ღ♥...✿ ...DE DOR...DAC-AS PUTEA… ✿...ღ♥

Când nemişcarea nopţii cânta stele
Iar cugetul trist doruri imi ţese;
Pe buze sărutul arde cu durere...
Noian de doruri pierdute,ne-nţelese.

Desculţă prin visurile mele,
Păşesc pe dorul meu aprins,
Pe cer nu-s nori...nici stele...
Doar purul albastru necuprins.

Sfâşietoare chinuri cad în vise,
Cutremurând,amarul strigă-n gând,
Privesc spre stelele ascunse,
Ce-mi stau de veghe nopţi la rând!

Mi-e dor de macii de pe câmpuri!
De roşul pătimaş ca de sărut ;
Mă pierd în visări sub nimburi...
Iar macul ,în palma zace mut

Mi-e dor s-alerg din nou desculţă
Prin lan de maci şi albăstrele,
Să cânt cantecul iubirii pierdută,
Ce rătăceşte acum prin stele.

De m-aş preface-n floare cum e focul,
Aş arde-n mâna ta ca un sărut!
Nu mi-aş găsi nicicând norocul
De n-aş dori să mă iubeşti mai mult.

Dac-aş putea în palma ta s-ascund,
Stergând cu pânza de lumină-n vise,
O lacrimă căzută spre pământ,
Ţi-aş dărui iubirea ce-mi zace in abise.

Dac-aş putea să privesc norii,
Când irisul se-nneacă-n lacrimi de cristal,
Ţi-aş mângâia obrazul când zorii,
Coboară în câmpul cu macii de opal.

Când tristă noaptea soarbe truda mea,
Alină-mi cu-n sărut,tot chinul,îl disipă!
Legat de inimă să-l ţii...dac-ai putea;
Căci ştiu că viaţa-i doar...risipă


5 iulie 2010. Dida Diana Cioponea.