Iubita mea,din noaptea cea nebună,
Prin părul tău, sar caii naravaşi!
În ochii tăi găsesc sclipiri de lună,
Aş vrea să calci cu mine-aceiaşi paşi;
În zâmbet mă topeşti ca pe-un gheţar;
De-aş invăţa cum să ascund iubirea,
Cu tine aş ajunge la margini de hotar,
Să pot să îţi sărut nestingherit,privirea.
Iubita mea din noaptea albă...pură,
Rosteşte-mi gandul pătimas ce fuge
Prin universul tău ce inima mi-o fură,
În veşnicia nopţii albe care curge.
Să nu mă laşi în părăsire,fată
Subţire şi firavă ca o frunză...
În toamna mea nemângâiată,
Care mă seacă şi m-acuză.
Te caut cu privirea cât e zarea
Şi te găsesc în orice floare!
Iar ochii tăi albaştri cum e marea,
Mă seacă iubito,din picioare!
Iubita mea, de sete mor fără sărut!
Când ochii tăi mă caută mereu...
Mă scald în lacrima ta...tăcut,
Şi-aş vrea ca să o sorb...doar eu!
26 iulie 2012 Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario