Sunt picătura de suflet
Ce zace rănit în palma ta,
Fără un scop şi fără umblet,
M-aş ridica,dacă aş putea!
Sunt picatura deasupra lumii,
Din ploi primăvăratice soptită
În cuvinte de petale căzute
Din ploaia blândă la lumina lunii.
Sunt picatura de ceară ce cade
Din flăcări arse -n întuneric,
Când gene suave pe visele albe,
Sunt,picături de vină croite
În singurătăţi dezmembrate,
Lipsite de virtute şi trăite...
Precum un liliac în noapte.
Sunt picatură croită,din inocenţă
În zâmbete fugare şi furate,
Călcând fără imprudenţă,
Peste altarul iubirii curate.
Sunt picătura de vis şoptit...
În liniştea noptii de romantic,
Când zorii îşi spală faţa la zenit,
În schimbarea dialogului semantic.
Sunt picătura de lacrimă spălată,
De mâna lumii temporală
Ce-o simt pe-obrazu-mi aşezată
În cuta timpului banală!
Sunt picătura care-a umplut paharul,
Cu suferinţe până la refuz!
Sunt înnecată în banalul...
Scuzelor tale când eu te-acuz!
Sunt picătura de iubire uitată
Căzând pe file de scrisori,
De trecerea timpului îmbujorată
Si renăscută...nu mai ştiu de câte ori!
Sunt picătura de parfum select,
Ce cu miresme te-mpresor...
În aerul lumii imperfect,
Când timpul în clipe îl măsor!
Sunt picătura din gândul şoptit,
Când,umăr lângă umar,mână-n mână
Urca-vom "Ruga fara de sfarsit"
Deasupra lumii cea pagână!
09 iunie 2012 diada Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario