Sunt un biet străin pierdut în lume
Departe sunt, de casă, de ţară...
Ca nu mai ştiu de am un nume,
În vâltoarea lumii amară...
Sunt un biet străin ce fug prin viaţă;
Călător singuratic în timpuri fugare,
Îmi curg lacrimi de sânge pe faţă,
De doruri triste şi sentimente amare.
Sunt un biet străin rătăcit în deşert!
În iubire mereu rănit şi pierdut...
Fără apă şi pâine,un biet suflet inert;
În sentimente şi soapte,sunt mut!
Sunt un biet străin fugar parţial...
Pe a vieţii cărare în destin,
Trăiesc în mod izolat, sinagogal
Şi vieţii pământeşti,amar,mă-nchin.
Sunt un biet străin ce pleacă...
Pe drumuri sihastre către nicăieri;
Aşa cum ramul în vânt se apleacă,
Eu plec,spre netăcutele tăceri.
Sunt un biet străin poposind,
La poarta raiului tău zbuciumat;
Când sufletul meu strigă pribegind,
Că vrea să ştie dacă m-ai uitat.
Sunt un biet străin ce strigă: ajutor!
Când simt că sufletul meu moare,
Se topeşte încet dup-al tău dor,
Iar viaţa...işi pierde din valoare.
Sunt un călător strabatand lumea;
Cu soarta am făcut jurăminte;
Să-mi ierţi rătăcirea de-ai putea...
Să te iubiesc şi dincolo de morminte!
12 iunie 2012 Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario