*´¨`*✿LA POARTA LUMII ✿•*´¨`*

La poarta lumii sunt umbră trecătoare
Şi mă agăţ de viaţă ca de un un fir de foc....
Mă  pierd uneori, în lumea  asta  mare,
Precum un pustiit,ce n-a avut noroc!

În clipe efemere când stropii grei
Mă tot transformă-n ploi de vise;
Priveşte printre picături în ochii mei
Şi porţi de rai albastru-ţi sunt deschise!

În vise-ncercănate,aştepţi ca să apar,
La căpătâi să-ţi cânt un cântec de vioară
Să-ţi spuna că iubirea nu e în zadar,
Iar şoaptele-ţi,ca roua în mine-o să răsară!

Sunt mult prea pline de minuni,
Cuvintele-ţi din inimă pornite;
Mă-nclin în faţa ta şi-a-ntregii lumi
Şi chipul ţi-l pictez printre orbite...

La poarta lumii ce înalţă ceruri,
Pământul tu în loc îl faci să stea;
Cu-atatea patimi şi atâtea doruri,
Împarţi cu mine-aceeaşi stea

Pe vârf de munte,să mă poţi veghea,
Ţi-oi presăra cu ploi de-arginţi şi stele...
Săruturi si cuvinte dulci,îţi voi ploua,
Sădindu-te-n grădina vieţii mele.

Iar ploaia de cuvinte de-o fi prea adâncă...
Să-ţi ude rădăcina şi să te smulg uşor...
Dintre cetăţi de stele sau din stâncă,
Eu te cobor,să te sădesc în inimă,cu dor!

La poarta lumii plouă făr·de lacrimi,
Prin clipele festre către timp...
Curg râuri de iubire şi de patimi,
Lăsând în urmă,tomnatec anotimp...


Cu paşii soarelui de-amiază,
Tu, să mă plimbi printre altare,
Şi-n mâna ta voi odihni o rază...
Din dorul inimii ce de iubire moare!

30 martie 2004 Dida Diana Cioponea