În ochii tăi, ce plâng frumos,iubite;
Zideşte-mă şi uită-mă-n inimă la tine
Nu mă lasa pierdută-n stele rătăcite!
Zideşte-mă-ntre clipele eterne,
Când depătarea ne bate la uşă...
Când inima mea de dor mai geme,
Iar doru-n inimă-mi se-nfige ca o căpusă.
Zideştemă-n sufletul tău ca într-colivie!
Să nu mai pot ieşi,nici să respir...
Acolo să rămân , pe veşnicie,
Să răsar în inima ta, precum un trandafir!
Zideşte-mă...în mangâieri sublime!
Să reânviu şi să mor iar...
Uită-mă în inimă la tine
Şi am să-ti dau lumină, ca un far!
Zideşte-mă...în vorbe de iubire
Şi-n şoapte tandre din sărut!
Să nu mai leg în nevăzute fire...
Amăgiri ce-mi apar din trecut.
Zideşte-mă-n clipele tale dulci!
Când răsăritul în geam îţi bate:
În braţe ia-mă ! de mână sa m-apuci...
Să ştii că univesul iubirii mi-este frate!
Zideşte-mă...în zarea ta uneori;
Când timpul bate la uşa grăbit...
Să-ţi spună că eu voi pleca în zori,
În lumi de îngeri,chiar dacă m-ai iubit.
Zideşte-mă-n cavoul nemuririi !
Când nu voi mai fi decat un gând;
Zideşte-mă-mpotriva firii...
Să dainuiesc,precum iubirea pe Pământ!
Mai 2002 Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario