｡♥‿♥ FIICA ETERNULUI UNIVERS ｡♥‿♥

｡♥‿♥ FIICA ETERNULUI UNIVERS ｡♥‿♥

Venit-am din netimp printre aştri;

Un dor hoinar, cu ochi albaştri...

Făclie de veşnic dor şi visare,

Pierdută printre clipe,în braţele tale.

Pierdută sunt uneori şi printre flori...

Frumuseţea lor...mă doare ;

Trăiesc pe Pământ...născută-n zori

De roua de pe flori şi stropi de soare!

În nopţi ce-mbată simtirea cu fiori,

M-am rătăcit,prin ceaţa dintre dintre flori,

Desculţă călcând pe uitarea sihastră,

Privesc cu speranţa spre tine,clipa albastră.

Mă nasc din nou,parcă, a câta oară?

În mângâierea ta eterică, stelară...

Şi revin pe braţul tău aici,pe pământ

Regăsind în tine,paradisul pierdut!

Sunt fiica eternului uman univers...

Îmi cânt şi-mi plâng iubirea-n vers,

Printre vocale de săruturi ce-au şters

Lacrimi pierdute pe-obrazul neşters.

M-am regăsit prin tine,aici pe Pământ;

Aminitire,a ceea ce am fost şi sunt...

Un ecou răzleţ înghetat pe buzele tale,

Într-un cuvânt numit iubire şi iertare.

Tresar cu uimire aproape plângând...

Când mâinile tale caută mereu, răscolind...

Adâncul sufletului meu pierdut,regăsind

În şoapte, în dor,în chemarea din gând,

Iubire...speranţa...trăire-visând.

  24 mai 2012 Dida Diana Cioponea