**DE CE N-AI VENI?**

Mă înconjur de mine, cu mine
Şi în durere sap adânc,
Intr-o sete nebună de tine,
Pe când înfricoşaţi îngerii plang
In tăcerea-mi troienită din mine.
Cad în vuietul vântului si strig!
Ce sunt eu fără tine?
Poate un răsărit gutural,
Intr-un cer colbăit,fara iubire
De un albastru găunos astral.
Ce sunt eu, şi unde e lumea mea?
Oare o ştiam pe de rost?
Credeam ca e la mine in suflet,dar ea,
A disparut pe un drum anost...
Oare sunt eu ceea ce sunt
Si mai sunt ceea ce am fost,
În zi vâscoasă,cand nu văd lumină?
Mă înconjur de umbra plina de mine,
Şi-mi târâi trăirea, senina.
Ce sunt eu, atunci...iubire,fără tine?
Regretul ca ai plecat fara vina...
Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
In pioase apusuri, caut profetica vama;
Dar raspunsul mereu imi da de hac!
Nu las in urmă cenusa de lavă!
Mă înconjur de mine, cu tine si tac,
Aruncand amintirea de noi,in slava.
Invăţ greu să împart zilele cu umbra mea,
Să adorm in primăvară fără tine,
Cu teama de singurătate,dar si asa...
Raspund la intrebarea ce vine:
De ce nu putem sa fim in viata ,doi?
Raspunsul la intrebare nu-mi mai vine...
Disperarea nu se imparte la doi...
Ea moare putin cate putin in mine,
Si striga: ce sunt eu, fără tine?
Şi de ce n-ai veni?

Martie 2011 Dida Diana Cioponea