**BOB DE ROUA**

Primavara, vara, toamna
Ma mandresc , ca sunt o doamna!
Regina lacrima de roua
Prin iarba pomi si flori,
Sunt prima ce te spala-n zori!
Asa spunea ,odata Roua-
Zana ,lacrima de diamant
Cu stralucirea ei de briliant
Rostogolindu-se pe frunza unei flori
Mandra cu frumusetea ei in zori
Indragostita vesnic de un trandafir,
De frunzele de iarba si de crin!
Vine alunecand din univers
Calatorind adesea si prin vers,
Spaland adesea flacaii pe picioare,
Sau fata senina a unei fecioare.
E foarte mandra de ce face ea
Dar ce pacat ca viata sa..
Nu dureaza nici macar o zi..
Atat..caci soarele rasare si va muri
Sau...nu! alunecand pe-o frunza
Ea se transforma ca o roza
Cand cade-nfricosata-n haul
Ce-o contopeste-apoi cu raul
Se face-n apa cum este cristalul
Si creste-o data cu oceanul.
Dar ea nu moare nici in vers!
Se-ntoarce din nou in univers
Sa reinvie iar in bob de roua...

23 iulie 2011 Dida Diana Cioponea