Sta pe ganduri,trist, un astru ;
Caci departarea l-a invins
Inchis pe veci,pe ceru- albastru.
Lacrimile-i curg incet,
Pe-a lui fata ancestrala.
Sta si sufera-n tacere
Dup-o fata pamanteana...
I se scurg incet in suflet,
Lacrimi care-i spala fata
Orice zambet i se frange!
Tot gandeste el la fata...
Si de dor, inima-i plange!
Ca-l lasase-n pragul de serii,
Si plecase n-tr-o gradina,
Cu-n flacau! tot pamantean...
Lasandu-l prada durerii...
Se-mplineste azi, un an!
Iar speranta i se frange
Ca de ea, a fost uitat
Si suspina si tot plange...
Fiindca fata,l-a tradat!
Azi se simte trist si singur,
Parc-ar fi, un exilat!
Sa o vada, astrul print,
Nu mai poate nici sa spere
Caci inima lui astrala
E cuprinsa de durere...
Sta pe ceru-i harazit
Si priveste -ntreaga lume
Poate, poate,s-a ivi...
Mai priveste trist ,la luna
Si inima i se frange
De-a lui dragoste nebuna.
21 iulie 2011 Dida - Diana Cioponea .
No hay comentarios:
Publicar un comentario