ca pe-o căpiță în câmp de maci
şi-uitării i-ai deschis fereastră
ca mai apoi pe maluri tu să zaci.
Azi mă aștepți plângând
pe țărmul mării unde eu,
mă dezbrăcam de orice gând
când te vedeam un curcubeu.
Vor răsări și lotuși din lacrimile tale
și n-am să vin...eu te-am chemat!
îți voi trimite soldații îmbrăcați în zale
să lupte pentru ce-i al meu cu-adevărat.
Că mi-ai furat caleașca mea de perle
și căluții mei de mare nărăvași,
fugind cu alta-n cântecul de mierle
că n-ai știut să mă păstrezi...ci să mă lași...
Vei ruga marea să te spele,
de toate câte mi-ai făcut...
pe buze-ți, lacrimile grele
se vor seca în formă de sărut.
N-oi auzi suspinele din tine
decât atunci când îmi vei cere
să iert, că n-ai rămas cu mine
când eu ceream doar mângâiere.
Dida Diana Cioponea
Frepturi de autor rezervate.
Dursa foto: Net.
No hay comentarios:
Publicar un comentario